Evaluare psihologica si comportamentala

Părinții sunt întotdeauna atenți la comportamentul propriului copil, la modul în care acesta interacționează cu mediul, răspunde la diferiți stimuli și manifestă o serie de interese.

Astfel, de cele mai multe ori ei sunt și primii care observă că ceva nu este în regulă și apelează la un specialist pentru a găsi răspunsuri, fie el pediatru, psihiatru sau psiholog.

Poate copilul lor nu spune mai mult de două-trei cuvinte, deși a depășit vârsta de 3 ani, nu se întoarce atunci când este strigat pe nume sau are o serie de comportamente catalogate de către cei din jur ca fiind „neobisnuite” (comportamente repetitive precum învârtitul roților la mașinile de jucărie, fluturatul mânuțelor etc).

Indiferent de natura comportamentului observat, dacă părintele are o îngrijorare cât de mică, se recomandă realizarea unei evaluări în ceea ce privește nivelul de dezvoltare.

Dificultățile pot apărea pe mai multe paliere și se manifestă diferit în funcție de nivelul de dezvoltare și de vârsta fiecărui copil:

• Limbaj receptiv – recunoașterea vocilor, capacitatea de a înțelege mesajele și de a răspunde, urmărirea instrucțiunilor (să aducă un anumit obiect, să meargă într-o cameră), capacitatea de a asculta povești, a recunoaște personaje în imagini, a răspunde la întrebări etc.
• Limbaj expresiv – emiterea diferitelor sunete, inițial fără sens de comunicare, imitarea unor sunete sau cuvinte spuse de adult, utilizarea unor cuvinte simple (mama, tata, papa, pipi, cu sens), indicarea, folosind degetul, a obiectului dorit, denumirea diferitelor obiecte, folosirea cuvintelor pentru a cere ceea ce își dorește sau pentru a comunica cu ceilalți etc.
• Aria senzorială – integrarea și interpretarea informațiilor senzoriale venite din mediu.
• Aria motorie – dezvoltarea coordonării grosiere (mersul și alergatul, săritul, manipularea obiectelor mari, coborârea și urcarea scărilor) și a mișcărilor motricității fine (prinderea și manipularea obiectelor mai mici, utilizarea ambelor mâini în desfășurarea activităților, folosirea creionului, coordonarea mână-ochi).
• Cogniție – performanța vizuală (realizarea de potriviri, asocieri între diferite obiecte, realizarea de puzzle-uri simple), raționamentul (înțelegerea relației cauză-efect și manifestarea unor comportamente în cadrul jocurilor pentru a produce o serie de efecte), cunoașterea mediului în care se află (denumirea/identificarea obiectelor, persoanelor, animalelor, părților corpului, iar, ulterior, după 3-4 ani, a materialelor, fenomenelor din natură etc), cunoașterea unor noțiuni de matematică, corespunzătoare vârstei.
• Socio-emoțional – dezvoltarea jocului (explorarea jucăriilor, folosirea acestora într-un mod funcțional, adecvat), a jocului simbolic (copilul atribuie obiectelor alte roluri decât cele normale, creionul devenind o lingură pentru păpușă, se joacă doctorul, își asumă roluri), dezvoltarea conceptului de sine, dezvoltarea emoțională (își exprimă emoțiile prin comportament, răspunde la manifestările celorlalți, numește emoții), dezvoltarea socială (mainfestată prin interacțiunea cu adultul, cu alți copii, înțelegerea regulilor sociale).
• Autonomie – îngrijirea personală (îmbrăcat/dezbrăcat, spălat, utilizarea toaletei), hrănirea/alimentația.

Ce rol are o astfel de evaluare și cum se desfășoară?

Scopul unei astfel de evaluări este de a determina nivelul de dezvoltare al copilului (vârsta mentală), pentru a se observa dacă există un decalaj între acesta și vârsta lui cronologică, în ceea ce privește ariile evaluate.

Evaluarea în sine cuprinde două componente: o discuție cu părintele/părinții și testarea abilităților copilului.

Discuția cu părinții vizează obținerea de informații cu privire la copil și comportamente, abilități ale acestuia. Se dorește înțelegerea modului de manifestare a comportamentului în diferite medii, a dificultăților cu care se confruntă, a modul de interacționare cu mediul (oameni și obiecte) și a unor abilități pe care le manifestă acasă.

Testarea abilităților se face într-un mod ludic, pornind de la interesele pe care copilul le manifestă în cadrul cabinetului. Aceasta vizează limbajul expresiv și receptiv, abilitățile de socializare, abilități cognitive și orice alt palier considerat important, în funcție de vârsta lui. Cele două componente ale evaluării se desfășoară concomitent.

În urma evaluării, părintele primește un raport care prezintă nivelul de dezvoltare al copilului, în funcție de instrumentul folosit în cadrul testării, precum și un program individualizat de intervenție. Totodată, sunt oferite o serie de recomandări pentru continuarea stimulării acasă a ariilor unde se remarcă dificultăți sau unde se observă absența unor abilități, precum și, dacă este cazul, recomandări cu privire la începerea unei terapii de recuperare, realizarea unor investigații suplimentare etc.

Pentru realizarea evaluării se va folosi:

Testul Carolina Curriculum

Acesta este folosit pentru evaluarea copiilor cu vârsta cuprinsă între 0-5 ani, scalele lui oferind o imagine de ansamblu asupra dezvoltării. Printre altele, el vizează autonomia, aria de socializare, abilitățile interpersonale, conceptul de sine, jocul simbolic, motricitatea, capacitatea de rezolvare a problemelor, memoria, atenția și comunicarea.

Evaluarea durează 90 minute in cabinet, se redacteaza un raport scris si se discuta cu parintele rezultatele obtinute in urma evaluarii.

Cost evaluare: 360lei

Alte evaluari disponibile in cadrul centrului:

Evaluare senzoriala

Repere in dezvoltarea limbajului la copilul prescolar (dupa Scala Portage)

0-1 ani

• Repetă sunetele făcute de alte persoane.
• Repetă aceeaşi silabă de 2-3 ori (ma-ma-ma).
• Răspunde la gesturi cu gesturi.
• Îndeplineşte comenzi simple, însoţite de gesturi.
• Încetează activitatea cel puţin momentan, în 75% din cazuri când i se spune “nu”.
• Răspunde prin gesturi la întrebări simple.
• Combină două silabe diferite în jocul vocal.
• Imită intonaţia vocii altuia.
• Foloseşte un cuvânt cu sens ca să denumească o persoană sau un obiect.
• Vocalizează ca răspuns la vorbirea altei persoane.

1-2 ani

• Spune cinci cuvinte diferite (poate folosi acelaşi cuvânt pentru obiecte diferite).
• Poate cere “mai mult” .
• Spune:”Gata/Nu e”.
• Execută 3 comenzi simple, fără a i se da indicaţii prin gesturi.
• Poate da sau arăta la cerere (când i se spune: “dă-mi” sau “arată-mi”).
• Arata 12 obiecte familiare când sunt numite.
• Indică 3-5 imagini dintr-o carte, când acestea sunt denumite.
• Arată 3 părţi ale propriului corp.
• Îşi spune la cerere numele sau porecla (diminutivul).
• Răspunde la întrebarea: “Ce-i asta?”, denumind obiectul.
• Combină cuvintele şi gesturile pentru a-şi face cunoscute dorinţele.
• Numeşte alţi membri ai familiei, inclusiv animalele preferate.
• Numeşte 4 jucării.
• Produce onomatopee pentru a imita glasul animalelor sau foloseşte aceste sunete pentru a denumi animalele
  (vaca este „muu-muu”)
• Cere un aliment care-i este cunoscut folosind numele acestuia când îl vede (lapte, biscuit, prăjitură).
• Pune întrebări folosind o intonaţie urcătoare la sfârşitul cuvântului sau al propoziţiei.
• Numeşte trei părţi ale corpului la o păpuşă sau o altă persoană.
• Răspunde afirmativ sau negativ la întrebări care cer răspuns „da/nu”.

 

2-3 ani

• Alătură un substantiv şi un adjectiv sau 2 substantive în propoziţii de două cuvinte: „mingea mea” sau
  „mingea masa”.
• Alătură un substantiv şi un verb în propoziţii de două cuvinte: „tata pleacă”.
• Foloseşte un cuvânt anumit pentru a-şi exprima nevoia de a merge la toaletă.
• Alătură un verb sau un substantiv cu „acolo” şi „aici” în propoziţii de 2 cuvinte.
• Alătură 2 substantive ca să exprime posesia („maşina tata”).
• Foloseşte „nu” în vorbirea spontană.
• Răspunde la întrebarea „ce face?” pentru activităţi simple.
• Răspunde la întrebarea „Unde este … ?”.
• Numeşte sursa unor sunete familiare din mediu.
• Dă mai mult de un obiect când i se cere folosind pluralul („cuburi”).
• În vorbire se referă la sine cu nume propriu („Ionel vrea prăjitură”).
• Indică imaginea unui obiect uzual descris prin întrebuinţarea lui.
• Arată pe degete câţi ani are.
• Îşi spune sexul când este întrebat.
• Îndeplineşte 2 comenzi legate între ele.
• Foloseşte forma continuă (-ing). Doar pt. limba engleză.
• Foloseşte forma obişnuită a pluralului (cub-cuburi).
• Foloseşte câteva verbe neregulate la trecut (în mod consecvent) – a fost, a băut, a avut.
• Pune întrebări: „ce e asta / aia?”.
• Îşi controlează volumul vocii 90% din timp.
• Foloseşte „asta” şi „aia” în vorbire.
• Foloseşte „este / e” în afirmaţii: „asta e minge”.
• Foloseşte mai mult „eu / mie / al meu” decât numele propriu.
• Indică un obiect care „nu este” („nu este o minge”).
• Răspunde la întrebările cu „cine”, indicând numele.
• Foloseşte formele de posesiv („al lui tata”).
• Foloseşte articolul hotărât şi nehotărât în vorbire (pentru masculin şi feminin).
• Foloseşte câteva substantive care desemnează categorii (animal, mâncare, jucărie).
• Foloseşte uneori „pot” şi forme verbale de viitor.
• Poate descrie lucrurile ca fiind „închise” sau „deschise”.

 

3-4 ani

Construieşte propoziţii interogative cu „este” la început (când e necesar).

Este atent 5 minute în timp ce i se citeşte o poveste.

Îndeplineşte o serie de 2 comenzi care nu sunt corelate.

Îşi spune numele întreg.

Răspunde la întrebări simple de tip „cum?”

Foloseşte trecutul verbelor regulate („sărit”, „lovit”) etc.

Povesteşte despre lucruri care s-au întâmplat în trecut

Spune la ce folosesc obiectele uzuale.

Exprimă acţiuni viitoare prin formulele „o să …”

Schimbă ordinea cuvintelor în mod adecvat pentru a pune întrebări („pot să merg la …?”).

Foloseşte câteva plurale neregulate

Relatează 2 evenimente în ordinea apariţiei lor.

 

4-5 ani

Îndeplineşte o serie de 3 comenzi.

Demonstrează înţelegerea propoziţiilor pasive („băiatul a lovit fata” – „fata a fost lovită de băiat”).

Poate alege o pereche de obiecte/imagini la cerere.

Foloseşte verbele la optativ („aş putea”).

Foloseşte fraze („am lovit mingea şi ea a ieşit în stradă”).

Poate indica, la cerere, partea de sus şi de jos a diferitelor obiecte.

Foloseşte forme contrase la negativ (numai pt. limba engleză).

Poate să indice absurdităţile dintr-o imagine.

Foloseşte cuvinte ca: soră, frate, bunic, bunică.

Spune cuvintele corespunzătoare care lipsesc în construcţii tip „analogii opuse” („fratele e băiat, sora e …”).

Poate spune o poveste cunoscută fără ajutorul imaginilor.

Numeşte imaginea care nu se încadrează într-o anumită categorie.

Spune dacă 2 cuvinte rimează sau nu.

Foloseşte propoziţii complexe („ea vrea ca eu să intru pentru că …”).

Poate spune dacă un sunet e tare sau încet.

5-6 ani
Poate indica: „câteva”, „multe” sau „mai multe” obiecte.

Îşi spune adresa.

Îşi spune numărul de telefon.

Indică: cel mai mult, cel mai puţin, câteva (puţine) obiecte.

Spune glume simple.

Relatează întâmplări din experienţa sa zilnică.

Descrie locaţia sau mişcarea folosind prepoziţiile: de la, care, peste, departe de.

Răspunde cu o explicaţie la întrebarea „de ce?”.

Aşează 3-5 imagini reprezentând o poveste în ordinea corectă şi spune povestea.

Defineşte cuvinte.

Poate spune opusul (antonimul) unui cuvânt

Poate răspunde la întrebări de genul „ce se întâmplă dacă … (scapi un ou din mână)”

Foloseşte corect noţiunile de „ieri” şi „mâine”

Întreabă ce înseamnă cuvintele noi sau nefamiliare lui.