Relatia dintre frati cand unul dintre el are cerinte educative speciale (CES)
Prezenta unei probleme, a unei incapacitati psihice sau/si fizice la un copil reprezinta o mare provocare pentru orice familie. Impactul unei asemenea vesti asupra familiei se manifesta puternic pe mai multe planuri, atat de plan financiar ( terapia copilului, cursuri de informare, materiale de citit etc) cat si pe plan psihic (frecvent in astfel de familii apare epuizarea, depresia, rupturile familiale, etc). Astfel, dupa socul provocat de aflarea diagnosticului, parintii parcurg de cele mai multe ori un drum al negarii, revoltei, incertitudinii pana ajung la la acceptarea situatiei si il includ pe copil intr-un program de terapie.
Daca in familia copilului cu CES exista si alti copii, de multe ori acestora li se incredinteaza o serie de sarcini: fie sa aiba grija de copilul cu dificultati, fie sa renunte in favoarea lui la jucarii si diverse alte obiecte, fie sa petreaca mai putin timp cu familia, spunandui-se ca ”celalalt fratior” are nevoie de mai multa atentie.
Este extrem de important ca in activitatile de zi cu zi, copilul cu dezvoltare tipica sa se dezvolte firesc, sa nu ii se incredinteze sarcini si responsabilitati care nu ii revin. Parintii au rolul de a fi un liant intre frati, de a-i apropia si a-i incuraja sa petreaca timp impreuna, realizand activitati ludice, conform abilitatilor fiecaruia. Copilul cu dezvoltare tipica este de un real ajutor pentru copilul cu CES atunci cand parintele il valorifica si il indruma sa fie un sprijin in relatia cu fratele sau.
Relatia cu fratele este de fapt una din primele relatii sociale, de o mare importanta pentru dezvoltarea ulterioara, care il pregateste pe copil pentru interactiunile cu ceilalti. Fratii pot avea mai multe roluri unul in viata celuilalt, in functie si de implicarea parintilor: prieten, partener de joaca, model, confident, protector, competitor etc.
Fratele unui copil cu cerinte educative speciale trebuie sa stie, de la parinti, ca:
– el este la fel de apreciat si iubit ca si fratele sau, chiar daca cel din urma are nevoie de o atentie suplimentara.
– unele activitati nu pot fi desfasurate in familie, din cauza anxietatii copilului cu cerinte educative speciale (mersul la salina, mers cu trenul, plimbare cu barca etc). In astfel de situatii e important ca unul din parinti sa insoteasca fratele cu dezvoltare tipica in astfel de activitati pentru a nu fi acesta deprivat de lucruri care ii fac placere;
– fratele lui se poate manifesta intr-un mod neadecvat in public deoarece acesta este singurul mod in care el stie sa se comporte, in situatia data. Pentru copilul cu dezvoltare tipica aceasta situatie poate fi greu de inteles din acest motiv este important sa ii se explice de ce fratele sau reactioneaza asa.
– el reprezinta un mare sprijin pentru fratele sau cu cerinte speciale. Cu ajutorul povestilor terapeutice si a jocurilor simbolice, parintii il pot face pe copil sa inteleaga mai bine rolul important pe care il ocupa in viata fratelui sau. Cu ajutorul parintilor, copilul cu dezvoltare tipica invata sa fie mai tolerant, sa inteleaga diferentele dintre oameni, sa fie un prieten loial pentru fratele lui si sa fie mandri de reusitele acestuia.
Pentru a se cladi o relatie de apropiere, parintii trebuie sa ii incurajeze pe frati sa se joace impreuna, sa isi exprime emotiile, sa ii includa pe copii in grupuri si ateliere de joaca si creatie.
Recomandari:
STUDIU ASUPRA FRAŢILOR COPIILOR CU TULBURARE DIN SPECTRUL AUTIST: http://snpcar.ro/revista.php?level=articole&an=toti&id=76
Video: https://www.ted.com/talks/faith_jegede_what_i_ve_learned_from_my_autistic_brothers
Sursa bibliografica: Familia si rolul ei in educarea copilului, Elenas Bonchis