Simptomele autismului la copilul mic
Autismul este o tulburare de neurodezvoltare care afectează modul în care o persoană comunică şi relaţionează cu cei din jur.
Potrivit estimărilor realizate de Autism and Development Disabiliteis Monitoring, 1 din 68 de copii este diagnosticat cu tulburare de spectru autist, la nivel internaţional.
Persoana cu tulburare de spectru autist prezintă dificultăţi pe partea de comunicare şi limbaj, interacţiune socială, comportament şi cogniţie.
Pe aria de comunicare şi limbaj, studiile arată că până la 50% din copiii cu tulburare de spectru autist rămân fără limbaj, iar când ne referim la acest aspect includem dificultatea copilului de a înţelege ce i se spune ori de a înţelege fără a reuşi să răspundă, aceste date fiind oferite de Dr. Dobrescu Iuliana în lucrarea Manual de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului (2010) .
Neputinţă copilului în a înţelege şi a se exprimă prin intermediul limbajului reprezintă cea mai frecvenţa nemulţumire a părinţilor aceştia fiind îngrijoraţi că nu se pot înţelege cu copiii lor şi cer ajutor din partea specialiştilor. Chiar dacă în urmă terapiei copilul dobândeşte limbaj receptiv şi expresiv, în continuare vor există dificultăţi pe partea de comunicare, pe decodificare emoţiilor şi a noţiunilor abstracte, pe a susţine o conversaţie, pe a utiliza metaforele şi a înţelege ironia.
Primele semne observate sunt prezente încă de la vârstă sugară când, aşa cum subliniază Dr. Dobrescu, au loc următoarele:
- copilul este “foarte cuminte’’,
- nu zâmbeşte când adultul face acest lucru,
- nu realizează contact vizual,
- nu încearcă să atragă atenţia adultului prin zgomote ori gesturi,
- atenţia este scăzută şi nu este deranjat de situaţiile în care trebuie să petreacă un timp îndelungat singur, fără compania altora,
- părinţii deseori se plâng că nu pot să îşi mângâie ori alinte copilul deoarece acesta pare deranjat şi se eliberează din îmbrăţişare.
Se manifestă cu precădere o întârziere ori chiar lipsă a capacităţii de imitare. Dacă un copil tipic reuşeşte să imite spontan adultul încă de la vârstă de 6 luni şi astfel să preia din mediu, la copilul cu autism abilitatea de a imita nu există la această vârstă şi astfel procesul de învăţare este diminuat în cazul acestor copii.
Lipsa abilităţii de a imită face ca un copil cu autism să se integreze cu dificultate în mediu, apar momente de respingere din partea copiiilor şi situaţii de frustrare în rândul celui respins.
Copilul cu autism dă în multe cazuri impresia celor din jur că “este surd’’ deoarece nu reacţionează la sunete ori la schimbările din mediu, nu reuşeşte să răspundă când este strigat. Din aceste motive, părinţii deseori îşi duc copilul la un examen medical aflând în urmă acestuia că nu există probleme pe partea capacităţilor senzoriale. În discuţiile purtate cu părinţii au existat însă şi situaţii în care copilul prezenta o sensibilitate anormală la zgomote (desincronizare senzorială).
Sunt prezente dificultăţi şi pe următoarele arii:
- în a arată cu degetul (pointing) ori în a spune ceea ce îşi doreşte,
- în a privi în direcţia indicată de cealaltă persoană,
- în a fi atent când cineva îi vorbeşte şi în general nu pare că este interest de ceea ce se întâmplă în jurul său, pare mai degrabă că trăieşte într-o lume a lui, separată de lumea celorlaltor persoane. În această lume se simte confortabil iar atunci când apar schimbări pot apărea comportamente de protest şi opoziţie.
La vârstă de 18-24 luni, copilul cu autism are un limbaj receptiv şi verbal întârziat ori chiar absent, se observă o întârziere şi deseori un regres pe partea de cuvinte folosite, vocabularul activ este inexistent ori limitat, iar atunci când este bogat nu este şi funcţional.
După vârstă de 2 ani, printre semnele prezente se numără detaşarea emoţională pe care copilul o are faţă de membrii ai familiei. Copilul nu îşi exprimă emoţiile cu uşurinţă, se poartă de parcă nu ar observă dacă cineva părăseşte camera, nu decodifică emoţiile celorlalţi şi astfel nu reuşesc să îi înţeleagă iar cei mai mulţi dintre aceştia nu au o nevoie pentru a fi alintaţi . De multe ori copilul pare că se uită în gol, nu reuşeşte să păstreze contact vizual cu interlocutorul această fiind una dintre primele semne de îngrijorare observate de către părinţi.
Copiii cu autism nu reuşesc să interacţioneze adecvat cu ceilalţi copii. Atunci când interacţionează cu persoane de aceeaşi vârstă cronologică o fac de cele mai multe ori în mod neadecvat, îi împing pe aceştia, aleargă nefuncţional în jurul lor, îi privesc îndelungat de la distanţă având o atitudine pasivă.
În cazul în care copilul dobândeşte limbaj verbal, acesta pare că nu are funcţie de comunicare şi socializare, că nu este deci funcţional.
Majoritatea copiiilor cu autism au dificultăţi în înţelegerea pronumelui, în înţelegerea şi folosirea prepoziţiilor şi nu reuşesc să înţeleagă ironiile şi limbajul metaforic. De cele mai multe ori copilul are nevoie de un mod de învăţare treptată, pas cu pas, pentru a dobândi noţiuni aparent simple pentru copiii cu dezvoltare tipică: culorile, numerele, poziţiile spaţiale, numărat etc.
Copilul cu autism prezintă şi dificultăţi în a generaliza noţiunile învăţate şi are nevoie de multă expunere pentru a decodifică şi a înţelege noţiunile prezentate.
Comportamente stereotipice şi autostimulatoare apar cu o frecvenţa ridicată la copiii cu tulburare de spectru autist.
Ivar Lovaas acordă o atenţie deosebită comportamentelor cu funcţie de autostimulare, în lucrarea sa, ‘’Educarea persoanelor cu întârzieri de dezvoltare’’. În cadrul terapiei comportamentale, există patru funcţii ale comportamentului: funcţia de a obţine ceva, funcţia de a atrage atenţia, de a scapă de ceva şi de autostimulare. Dacă primele 3 funcţii vizează o altă persoană/obiect, funcţia de autostimulare este strâns legată de individ şi presupune şi o stimulare a circuitelor neuronale, o satisfacţia aflată mereu la îndemână.
Majoritatea persoanelor cu tulburări de spectru autist manifestă o gama complexă de comportamente autostimulatoare, repetitive şi stereotipice: apare frecvent ‘’fâlfăitul mâinilor’’, ‘’datul din cap’’, ‘’legănatul braţelor’’,’’învârtitul obiectelor’’,’’mersul pe vârfuri’’, rotirea ochilor’’,’’fixarea unui obiect pe o perioada lungă de timp’’, ‘’miros şi ling suprafeţe’’, aliniază obiecte’’, vocalizează fără sens’’, ‘’ecolalia’’ , ‘’pipăie frecvent diverse texturi’’, ‘’folosirea sau manipularea obiectelor necorespunzător pentru a produce stimulare senzorială auditivă’’, ‘’mişcări cu limba’’, conform lui Lovaas.
Pe planul dezvoltării intelectuale, 70% dintre copiii cu TSA prezintă un deficit cognitiv, după spusele Dr. Iuliana Dobrescu.
Reacţiile emoţionale puternice reprezintă o altă caracteristică a persoanelor cu tulburare de spectru autist. Orice fel de modificare a ritualurilor zilnice, a pattern-urilor acestora poate declanşa o reacţie emoţională puternică manifestată inclusiv prin comportamente agresive la adresa altora ori la propria persoană.
Un alt simptom important îl reprezintă modul în care copilul se joacă cu jucăriile şi obiectele din mediu.
La copilul cu tulburare de spectru autist se observă că această preferă “să se joace” cu obiecte şi rar cu jucării. Aceştia preferă să ţină în mâna o rotiţă, să mânuiască o furculiţa, să poarte după ei piese din obiecte pe care să le folosească în mod repetitiv şi neadecvat. Jocul copilului cu autism este deci lipsit de creativitate, sunt dificultăţi pe aria de joc de rol şi simbolic.
Copiii cu autism învaţă într-un mod diferit şi este necesar să fie pregătiţi să facă faţă mediului în care trăiesc iar responsabilitatea pregătirii lor revine adulților.